Adăugarea externă, adăugarea internă, adaosul intern și extern.
(1) Se amestecă cu pulbere prescrisă pentru a forma granule (metoda de adăugare internă). Efectul de dezintegrare începe din interiorul particulelor, determinându-le să se dezintegreze complet. Cu toate acestea, datorită faptului că dezintegrantul este încapsulat în particule și intră lent în contact cu apa, iar amidonul și alte substanțe au intrat deja în contact cu căldură ușoară în timpul procesului de granulare, efectul de dezintegrare este slab.
(2) Se amestecă cu particule uscate și se presează în tablete (metoda de adăugare externă). Deși rata de dezintegrare a acestei metode este relativ rapidă, dezintegrarea ei are loc în principal între particule și, după dezintegrare, apare adesea într-o stare granulară, mai degrabă decât într-o pulbere fină.
(3) O parte din acesta se amestecă cu pulberea prescrisă pentru a forma granule, în timp ce cealaltă parte se adaugă la granulele uscate, se amestecă uniform și se comprimă în tablete (metode de adăugare internă și externă). Această metodă poate depăși deficiențele celor două metode de mai sus și este o abordare mai ideală. În ceea ce privește cantitatea de dezintegrant adăugată în timpul granulării și presării tabletelor, aceasta poate fi determinată în funcție de soiul specific. În general, raportul de adăugare este de 3 părți în interior și 1 parte în exterior.




